Blog

In trecerea vremii

2011-10-21T07:48:00.000-07:00

Nu am mai scris de mult, asa ca acum profit.

La Iasi a venit toamna si un sentiment de noastalgie ma incerca. Imi este foarte dor de Bucuresti, poate nu atat de mult de oras cat de oamenii de acolo si de prietenii pe care ii am.

Tocmai am terminat de citit JURNAL de Oana Pellea, o carte splendida care m-a facut sa realizez cat de importanta devine familia odata cu inaintarea in varsta si de cat sacrificiu trebuie sa fii capabil daca iti iubesti cu adevarat profesia.

Anotimpul dublat de ultima carte citita, accentueaza starea mea de nostalgie, dar mai degraba cred ca e o stare de regasire spirituala. Multe lucruri bune mi s-au intamplat in ultima vreme, mai cu seama luna asta octombrie, in care sunt nascut. A ramas o saptamana pana sa implinesc 21 de ani.

21 de ani care au fost fabulosi.

21 de ani in care am trait intens fiecare clipa.

21 de ani in care am iubit, am plans, am suferit.

21 de ani care intr-un final m-au trezit la realitate.

21 de ani in care am invatat atat de multe de la atatia oameni pe care viata mi i-a scos in cale.

21 de ani in care am realizat ca dintre valorile cele mai de pret singura care conteaza sa o ai este: iubirea.

21 de ani in care am reusit sa imi stabilesc prioritatile profesionale.

21 de ani in care am intalnit starea de care imi era cel mai frica, maturizarea.

21 de ani in care mi-am pierdut cel mai bun prieten, pentru ca Dumnezeu l-a iubit atat de mult incat la luat sus, langa El.

21 de ani pe care i-am petrecut alaturi de famile si prieteni.

21 de ani pe care, cred eu nu i-am irosit degeaba, iar folderul CV a mai crescut.

21 de ani au trecut, iar ce-i mai bun abia de-acum urmeaza...

Multumesc

2011-07-22T14:20:00.001-07:00

Uneori suntem atat de mari in lumea noastra, caci cu totii avem una, dar atat de mici in realitatea cotidiana.

V-ati pus vreodata intrebarea daca ar trebui sa ii multumiti unei persoane pentru ceea ce sunteti astazi, care ar fi aceasta ?

Am doar 20 de ani, dar sa stiti ca maturitatea nu se masura in ani de viata, ci mai degraba in experiente de viata, in momente intese, in povesti ascultate de la altii, in sfaturile de care am tinut cont, in numarul de persoane memorabile pe care le-am intalnit, in recunostinte aduse de unii si altii tie ca om, drept multumire pentru faptele rele pe care le-ai putut face, dar nu le-ai facut, pentru ca nu-i asa, esti un om bun.

Observ de ceva vreme ca unii se complac in propria mediocritate, ba chiar ne dam intalnire in club pentru a ne cunoaste unii cu altii, dansam, radem, glumim, barfim si de ce nu mai putem arunca si cu cate o bricheta dupa altii pe strada.

Din micul meu locas unde ma aflu acum, la lumina unei lampe si asa chioare de lumina, m-am decis sa ii multumesc unei persoane care mi-a fost mereu alaturi si pe care o voi purta mereu pe rand in inima mea, sufletul meu si mintea mea.

Este vorba despre acea persoana, de care nu prea vrei sa auzi, te streseaza, te suna, te intreaba unde esti si ce faci. Despre acea persoana care nu doarme nopatea daca nu stie ca esti bine si care se culca usurata ca i-ai dat macar un beep. Despre acea persoana care uneori iti este rusine sa iesi cu ea pe strada pentru ca nu-i asa, trecerea anilor imbatraneste pe oricine. Despre acea persoana care macar odata ai plans pe umarul ei, atunci cand ai luat note proaste, colegii radeau de tine, sau nu te primeau in grupul lor atat de „jmecher”. Desprea acea persoana careia mereu i-ai spus micile tale planuri cu privire la schimbarea lumii de maine, iar ea ta asculta pana la final, si acest simplu fapt te indemna sa crezi mai tare in tine. Despre acea persoana care mereu iti dadea bani sa iti cumperi porcariile pe care alti copii le aveau, iar tu tanjeai dupa ele. Despre acea persoana care iti punea o carte in mana si te indemna sa o citesti, a mea a fost „Singur pe lume”. Despre acea persoana care plangea la capatul patului tau de fiecare data cand ai fost bolnav si alerga noptile dupa farmacii deschise. Despre acea persoana care te-a luat mereu cu ea peste tot ca sa iti arate lumea si sa te invete ce e bine si ce e rau. Despre acea persoana care dupa ani si ani va trebui sa o tii la brat pe strada fie pentru ca merge prea incet, fie ca o dor toate cele. Despre acea persoana pentru care mereu te vei intoarce de oriunde ai fi sa aprinzi o lumanare la mormantul ei. Despre acea persoana in bratele caruia de fiecare data ai fugit atunci cand ai avut un vis urat.

Unii dintre noi nu au parinti, fie au murit, fie au fost abandonati, fie ei exista dar nu au avut parte de sentimente familiale, fie ei au fost mereu alaturi dar nu si-au dat seama.

Multumesc mama, pentru ca aseara ai fost alaturi de mine !

Mereu

2011-06-16T06:37:00.000-07:00

E bine de stiut ca :

- "mai tarziu" va deveni "prea tarziu"
- tot ceea ce pierdem,pierdem pentru totdeauna
- ceea ce nu traim la timp,nu traim niciodata
- ne domina ceea ce simtim,nu ceea ce gandim
- cu un zambet poti saruta un suflet
- plecam capul prea repede
- nu vezi niciodata zilele grele in albumul foto,dar acelea sunt cele care te duc de la o fotografie fericita la alta
- resemnarea vine odata cu pierderea sperantei
- daca nu putem fi buni, sa incercam sa fim macar politicosi
- mustrarile de constiinta vin ca urmare a incalcarii moralei
- orice rau are o limita
- drumul cel mai scurt nu este cel care ti se pare
- iluziile mediocre nu au nicio scuza
- este trist sa traiesti intr-o lume in care omenia,bunul simt,onoarea sunt doar vorbe goale
- nu ne-ar strica mai multa rabdare, mai multa atentie, mai multa curiozitate inainte de a cataloga totul
- fiecare fapta va fi platita mai tarziu sau mai devreme.nimic nu ramane nepedepsit

- nu este atat de important ce ni se intampla, cat cum reactionam la ceea ce ni se intampla
- reprosurile inseamna de cele mai multe ori neputinta si invidie
- infrangerile te indeamna sa lupti si mai mult
- sa nu pui o intrebare la care nu vrei sa auzi raspunsul
- cu cat descopar mai multe,cu atat imi dau seama cat de putine stiu
- suferinta poate duce spre disperare
- suferinta este un profesor mult mai bun decat fericirea
- nu suntem in stare sa ne recunoastem pacatele..
- cei pe care i-am iubit si pe care i-am pierdut nu mai sunt unde erau... dar ei sunt intotdeauna si pretutindeni acolo unde suntem noi
- in viata nu te inseala doar privirea
- nimeni nu e ceea ce pare.
- fa-ti timp..zambeste vietii :)

Azi

2011-05-28T09:07:00.001-07:00

Iubește-mă azi

Să nu mă uiți mâine

Iubește-mă mâine

Cu dragostea de azi

Orice clipă

Rămasă-n afara iubirii

E ariba unui albatros de înălțimi învins.

a fost....

2011-05-10T06:38:00.000-07:00

Stii ... am revazut azi o fotografie cu tine si ..mi-am adus aminte de tot...

Mai tii minte cum ne-am cunoscut...? a fost dintr-o prostie, dar atat de frumos.

Mai tii minte cand ma intrebai cum sunt scorpionii (ca zodie), iar eu iti spuneam ca de mult imi doream sa cunosc pe cineva in zodia leu ? Ca toate persoanele pe care le admir din viata mea sunt nascute in leu.

Mai tii minte cand imi dadeai melodii sa ascult, si descopeream ca sunt aceeleasi care imi plac si mie, dar nu le ascultasem de mult, erau undeva uitate acolo in mintea mea...

Mai tii minte cand vorbeam de arta...eu de film, tu de bijuterii...

Mai tii minte cand mi-ai dat inalnire la Pogor...niciodata nu am stat in parcul ala, ulterior i-am dat alta conotatie mai profunda, imi gasisem linistea in locul ala si in tine cred..., dar a disparut si parcul...

Stii nu ti-am zis niciodata, dar si tu mi-ai parut mie sarmant dupa prima intalnire, si mai stii...inca imi mai pari.

Mai tii minte cand m-ai intrebat ce se ascunde in spatele acestor ochi verzi..., iar eu ti-am raspuns ca mi-ar place sa descoperi...iti spuneam si eu ca admir acei ochi verzi-albastri, pe care nu ii voi uita niciodata...

Mai tii minte cand ne tineam de mana si ne impartaseam visurile noastre....iar tu m-ai intrebat cum va vad la 40 de ani, iar eu ti-am zis ca implinit...

Mai tii minte flashurile pe care le avusem si ti le-am povestit....ce exercitiu frumos de imaginatie si atat....

Mai tii minte toate astea ? eu da, si totusi as fi meritat o explicatie si nu o absenta a ta ... din care sa deduc tot felul de scenarii.

Esarfa inca mai poarta acel miros, dar probabil se va duce pana la primavara urmatoare....

A.A. mereu mi-a placut numele tau, inca mai oscilez cum sa iti zic, dar nu cred ca voi mai avea ocazia, ai grija de tine, de ai crezut ca e mai bine asa....

Probabil pentru tine a fost o joaca, iar eu inca o jucarie pe lista ta...

Multumesc pentru toate aceste momente, fara de care viata mea ar fi fost putin mai saraca, am avut ce invata...

Moment

2011-03-31T06:34:00.000-07:00

Rare au fost momentele în care să pot gasi în Iași un loc pentru a scrie. Un loc ferit de forfota cotidiana a orașului, de diverși privitori și zgomot.

Întâmplarea face că așteptând o persoană foarte specială mie în parcul Pogor, să descopăr acea liniște de care am atâta nevoie.

Este un loc foarte frumos, mă mir că nu l-am simțit până acum, spun simțit pentru că l-am văzut de nenumarate ori .

Acum stau pe o bancă și reflectez....

Ah ! Liniște.....pe dracu am. Sunt niște copilași de vreo 5-6 ani pe aici de zbiară și urlă și sunt foarte zvapăiați și eu NU ÎI SUPORT ! Cum să se certe de la o bicicletă? E absurd nu ? Sigur dacă vezi 3 oameni maturi certându-se care să se plimbe cu bicicleta primul ți se pare absurd , dar când vezi 3 copilași de 6 ani începand să țipe și să plângă pentru a se urca pe o bicicletă nu ți se mai pare ieșit din comun.

Este ciudată maturizarea, chiar tristă. Dacă stăm să ne imaginăm că unii oameni se ceartă cu Dumnezeu pentru că persoana iubită i-a fost luată de langa ei din cauza unei anumite boli, alții se ceartă pentru bani, droguri, comit crime etc. Este o lume foarte urâta în spatele acestui cuvânt MATURIZARE.

Atata vreme cât suntem copii ne certăm de la o bicicletă, dar după ce devenim sinonimi cu „maturizare” ni se pare absurd și chiar râdem de astfel de situații.

Îmi aduc aminte că trupa Voltaj avea o melodie care conținea niște versuri: „Aș vrea să mă dematurizez, să mă arunc în mare și să plutesc...”.

Stau și privesc cum în fața mea aceeiași 3 copilași s-au liniștit, acum s-au așezat pe o banca și discută. URA ! Liniște. Totuși nu am putut să nu observ o oarecare diferență între ei, deși au aceeiași vârstă, mă refer la o diferență de comprehensiune și de percepere a aceluiaș lucru sau idei, dar în mod diferit și chiar limbaj. Drept dovadă contează educația primită de mic copil și mediul în care crești. Și așa cum în copilărie lucrurile noi te acaparează la o frecvență de minute, copilașii au renunțat la mica lor discuție și au început din nou să alerge, să zbiere, să plangă și să se certe, dar de data asta nu de la o bicicleta ci de la o pușcă de jucarie! Pac pac !

OF !

I am because we are !

2011-03-21T12:53:00.000-07:00

Pentru a fi de neînlocuit, trebuie să fii diferit. (Coco Chanel)

Suntem atat de barfitori, ne intereseaza atat de mult ce face celalalt, acordam atata importanta lui x si y, dar uitam de noi.

Suntem atat de invidiosi pe succesul altuia dar nu facem nimic pentru a putea fi apreciati si noi. Ne intrebam mereu cum altii au ajuns undeva si noi nu. Dar ei fac ceea ce le place, noi doar ce ar trebui facut sau ce credem ca e „bine”, „firesc”, „normal”.

Suntem atat de introvertiti, incat ne este frica sa exprimam sentimente reale si nu create pentru a fi pe placul celorlalti sau ca asa ar trebui simntite intr-o situatie data.

Suntem atat de meschini , ne preocupa lucruri marunte (inca o seara in club, inca un set de haine trendy, alte fuckbudyiuri noi, inca 3-4 linii de prizat, etc) si devenim banali.

Suntem atat de insensibili din teama de a nu deveni vulnerabili, si devenim seci.

Suntem atat de egoisti incat nu iubim, de teama sa nu suferim. Si daca suferim ce ? imi amintesc ca dragostea poate insemna zile, saptamani, luni sau ani de asteptare pana sa o afli, iar toate iti sunt sortite pentru a o putea intelege si descoperi.

Suntem atat de idioti incat nu ascultam, si ne intrebam de ce nu stim.

Suntem atat de tristi pentru ca nu stim sa radem atunci cand trebuie.

Suntem atat de incolori pentru ca nu suntem capabili sa distingem alte culori si nu avem curajul sa pictam in noi.

Suntem atat surzi incat ii credem nebuni pe cei care danseaza.

Suntem atat de orbi incat uitam ca cerul apartine tuturor, dar nu putem vedea toti aceleasi orizonturi.

Suntem atat de imaturi incat credem ca maturitatea se vede in ani si nu in experiente.

Suntem atat de pacatosi incat nu mai regretam.

Suntem atat de urati incat devenim incet, incet, suflete moarte.

Suntem suntem suntem si iar suntem in atatea si atatea mii de feluri. Sunt si esti. Esti si sunt.

I am because we are !

Zapada...

2011-02-21T07:16:00.000-08:00

O lume intra in iarna
Cu ea intram si noi
Tu vindecand copacii
Eu pe-ale toamnei ploi

O lume intra in iarna
Si noi intram cu ea
Tu vindecand o floare
Eu de urat, o stea

Iar daca din greseala
Si noi ne mai ranim
Ne vindeca zapada
Putin cate putin.

"Daca tineretea ar sti si batranetea ar putea..."

2010-08-16T09:52:00.000-07:00

In acest moment, cand scriu, ma aflu intr-un loc mirific…

Departe de ochii lumii, dar nu si de civilizatie in jud. Alba se afla Manastirea Dumbrava, nume care este sinonim cu starea pe care ti-o ofera. Plina de flori, iarba, pietre care pareau ca stau de o vesnicie acolo, lac, animale (pauni, papagali, iepuri, capre salbatice, ponei etc.)

Am zabovit o seara in acest loc, o seara care m-a facut sa reflectez asupra unor lucruri lumesti dar si a existentei mele din trecut.

Am intalnit copii de la orfelinat,si batrani de la azil care stateau si erau ingrijiti acolo. Am ascultat unele din povestile lor, despre viata, destin, daruire, sacrificiu, credinta dar si despre regret. Acei oameni poate nu au fost “liberi” niciodata, dar si-au gasit libertatea in credinta si evlavie. Copii nu s-au bucurat de viata in modul in care il percepem noi (cluburi, alcool, droguri,fashion), batranii nu s-au bucurat de viata ci au muncit pentru copii lor, care mai tarziu i-au abandonat. As dezvolta fiecare poveste in parte, a fiecarui suflet care traieste acolo, dar am ales doar una. Este vorba despre Magda, o batrana in varsta de 66 ani.

Povestea Magdei incepe si se termina acolo.

Magda s-a nascut in Romania, unde a trait pana la varsta de 7 ani la orfelinat, dupa care a avut norocul sa fie adoptata de o familie de italieni instariti. O parte din adolescenta ei a trait-o in Italia, destinul insa i-a calauzit pasii spre Franta unde s-a ocupat cu prostitutia pana la 48 de ani, avand clienti de la oamenii ai strazii pana la medici, profesori, avocati, economisti, politicieni, scriitori si chiar un monarh, de la toti acestia in afara serviciilor sexuale prestate Magda i-a invatat si a invatat de la fiecare cate ceva, fie despre viata si sensul ei, fie despre politica si economia de piata, fie despre sistemul de educatie, etc. Pare ciudat, dar sa stiti ca este uimitor si captivat sa asisti la transformarea, maturizarea, emanciparea, unei fetite, prin prisma unei industrii sexuale, in baza unor dialoguri prostiuata-medic, prostituata-profesor, prostituata-avocat, prostituata-economist, etc. Magda nu se considera a fi o prostituata, sexul la fel ca si pictura, muzica sau filmul, este o arta iar cei care pot ridica un lucru la nivel de arta, se numesc artisti, iar ea se considera o artista. Magda transcende printr-o multitudine de stari si reactii,dialoguri si intalniri, peisaje si locuri, care va vor face poate sa reflectati la ceea ce inseamna conditia umana.

Magda, personaj principal din romanul meu, isi va face publica povestea, in luna mai a anului viitor.

Un strop de sinceritate...

2010-07-29T08:03:00.001-07:00

Oricine poate deosebi o interpretare proasta de una buna. La fel cum oricine poate deosebi o interpretare buna de una stralucita. Romania este plina de “wanna be-uri”.

Oricine este liber sa aspire la o cariera in domeniul artei, a teatrului, a filmului a modelingului, dar care sunt modelele de urmat ? de ce ar trebui sa ii urmam pe altii? Sunt intrebari la care majoritatea isi raspund “dar eu nu urmez pe nimeni, nu copii pe nimeni, sunt eu si atat” ei bine, ar trebui aruncata o privire asupra persoanelor care chiar sunt sinonime cu, cuvinte precum model sau actor.

La urma urmei si de fapt toti suntem actori in fiecare zi pe scena vietii, dar asta nu ne indreptateste sa ridicam jocul nostru la nivel de arta asa cum doar un profesionist o poate face. Daca ai facut parte in liceu din “trupa scolii” asta nu inseamna ca vei fi si un mare actor si trebuie sa adopti o atitudine rezervata si usor superioara printre colegi sau cei care te cunosc. Daca absolvi Spiru Haret, sau UNATC sau George Enescu, nu are importanta…..decat TALENTUL. Un exemplu de un actor, iar atunci cand zic actor ma refer la acea fiinta omeaneasca care insuseste un cumul de calitati, care se poate transpune si transforma in asa fel incat sa ridice un joc la nivel de arta, este Marius Manole. Ceilalti care incerca nu reusesc, dar cred ca au reusit si sunt mandri prin simplu fapt ca au sansa de a sta pe o scena si a “imita” un personaj, nu sunt decat “chiciuri”.

A fi manechin, foto model, top model nu inseamna a face parte din suita de tipi/tipe care alearga pe un podium la Iasi, la Cluj sau la Bucuresti (cu Fashion Week in fata). Nici macar mult prea mediatizata Monica Columbeanu nu este un model, ci doar inca o fata din “fauna locala” cu mult noroc. Industria modei nu inseamna noroc, la fel ca si cea a teatrului inseamna profesionalism. A fi model nu inseamna orice baiat de 1,90 care mai da pe la sala, se epileaza si l-a inzestrat natura cu par blond si ochi albastri. A fi model nu inseamna a iti etala tinutele prin cluburi si posta pozele cu antenul “Gaia” pe site-urile de socializare. A incerca sa fii model nu inseamna a iti semna pozele cu ambele prenume si a adopta o latura bisexuala. NU ! A fi model, insusi cuvantul “model” inseamna a fi o persoana de o conduita sociala exemplara, o persoana cu un look si outfit care sa nu stea fortat pe tine doar datorita faptului ca “asa se poarta” sau “asa e la moda”, lucru care duce la vulgaritate sau chici. Stiu este foarte greu sa fii TU in societatea contemporana, mai ales daca nu ai acest curaj si iti este frica de prejudecati. Lui Coco Chanel nu i-a fost, iar acum a ramas in istorie ca o deschizatoare de drumuri. Desi era o prejudecata si ceva de neadmis ca un model sa aiba culoarea pielii nearga, Naomi Campbell a reusit sa razbata, iar acum este si ea o deschizatoare de drumuri pentru toate celelalte fete de culoare, care au reusit in industria modei. Iar exemple mai sunt. A fi model in primul rand presupune sa faci cirucuitul, adica sa prezinti la toate Fashion Week-urile, Tokio, New York, Londra, Paris, Milano,si pentru cei care chiar se pot numi CREATORI de moda. A poza in reviste de specialitate cunoscute ca fiind relevante si pentru case importante. Singurul roman care poate fi considerat un reper pentru modelingul masculin, este Andrei Mahu, restul doar “wanna be-uri” care isi hranesc orgoliile si vanitatea prin simplu fapt ca se considera facand parte din “anturajul” a ceea ce inseamna moda in Romania. La fel ca si “creatorii” de pe la noi, sa nu uitam ca singurul designer roman care a prezentat in cadrul Paris Fashion Week (cel mai important eveniment al modei) si a fost chiar apreciat de catre critici este Ingrid Vlasov si nu mediatizatul “Bote”.

Trebuie facuta delimitarea intre profesionalism, arta si ceea ce inseamna comercial. Cand vom constientiza asta, poate nu vom mai fi atat de insetati dupa cancanuri si sa incercam sa acordam atentie asupra lucrurilor calitative, facand o selectie din ceea ce ne inconjoara.

Fii liber, EXPRIMA-TE...

2010-07-19T16:18:00.000-07:00

Astazi am cunoscut un copil liber.

Se numeste Pierre si are 19 ani. Inalt, cu parul blond si ochii verzi in care i se citeste puritatea, sta pe o banca in Piata Unirii privind cerul coloarat de nuante stravezii. Nimic nu poate sa ii deranjeze clipele de meditatie desi zona clocoteste de aglomeratie si freamat. Pentru el timpul sta in loc.

Pe o banca alaturata ma aflu eu, transpirat din cauza soarelui care m-a urmarit toata ziua, iar acum apune maiestos, dand un specatacol pe care doar putini ridica privirea sa-l priveasca, probabil se considera fiecare atat de important incat au senzatia ca nimic nu mai exzista deasupra lor. Ma caut prin buzunare de o tigara, ultima de altfel, pe ziua aceea. Dar surpriza, nu am cu ce o aprinde. Ma uit in jur si observ ca nimeni nu fumeaza. O bag inapoi in geanta repetandu-mi in gand, pentru a mia oara „ma las de fumat”. Imi scot leptopul, il deschid sa imi verific mail-ul, hi5-ul, facebook-ul, intru si pe twitter, aceeiasi ciripeala ca intodeauna, nimic interesant, plictiseala totala...oare ce-or face toti ? invata, or fi prin pub-uri, prin parc, pe la strand, naiba stie. Numai eu stau asa fara vlaga si lipsit de interes pentru orice. Intr-un final, gata ! nu mai rezist. Trebuie sa imi aprind o tigara. Ma uit in stanga, dreapta...incredibil, nimeni nu fumeaza. Ma ridic si ma apropii de un tip care pare asa stingher si usor distrat:

- Salut, nu te supara, ai un foc ?

Nici o reactie. Pare cu gandurile pe alte melaguri. Ma intorc inapoi pe banca, putin ofticat de nebagarea lui in seama.

-Nu fumez. zise tipul, intorcand privirea spre mine

- Aaa. Ok. zic eu

- Dar am un foc. adauga el

Ma intorc si ma aplec usor spre bricheta lui.

-Eu incerc sa ma las de fumat, dar nu prea reusesc. ii zic, dand primul fum afara din plamani si privindu-l cum se ridica usor, usor, spre cer...

-Ai sa reusesti daca ai ambitie. imi zice

-Eh, ambitie am, dar nu si motive. si dau capul usor pe spate privind cerul.

Ai vazut ce frumos e cerul azi ? il intreb.

-Da ! la asta ma uitam si eu. imi zice, coborand privirea spre mine.

Ma simnt usor stanjenit, de privirea sa, asa ca ma ridic sa plec.

-Merci de foc. bafta ! imi pun geanta pe umar si dau sa plec.

-Stai! In ce zona mergi ? se ridica el.

-Pana in mall in Tudor. De ce ? il intreb mirat

-Hai ca merg si eu pana la Carturesti. imi zise

Mergem impreuna si ne urcam in tramvaiul 1. Dupa 8 minute de caldura, transpiratie si ingramadeala, ajungem. Ne dam jos, imi iau la revedere si grabesc pasul spre intrare, simntind o nevoie acerba de aer conditionat.

Pierre intra in libraria Carturesti, cautand cu privirea nu o carte, ci o persoana. Iese dezamagit negasind-o, dar revine a doua zi. Era ea ! Mereu zambitoare, cu acei ochi caprui si buze aflate intr-o continua miscare, iar parul ei saten, parea ca a mai crescut de saptamna trecuta.

- Bu bu nnna. Vrrrrreau saa cummpaaar si eu carrrrteaaa asttta. zise balbainduse, apucand prima carte care o zari

- O ! frumos. Intentionati sa vizitati Franta ?

- Aaa ?...se uita usor spre carte si vede titlul: „Paris-ghid turistic”

- Innnca nu, e pentru un ammmic carrrtea. Adauga el grabit sa scoata banii pentru a plati

- Si eu sper sa ajung intr-o zi acolo. Sa va o impachetez sau....? il intreba ea

- Da. ii zise el intorcand capul

Pierre e autist, iar mama sa rareori il lasa sa plece singur de acasa, din teama de a nu face vreo criza. Pierre a ajuns la 19 ani cu mari eforturi, din partea familiei si a medicilor, el fiind depistat cu aceasta boala de la 4 ani.

Iese din casa doar pentru a admira natura, iar de curand si pe fata care vinde la Carturesti. A fost dragoste la prima vedere, de fapt atunci a descoperit un altfel de afectiune fata de cea normala pe care le-o purta parintilor. De aceea in fiecare saptamna cand stia ca e tura fetei venea sa cumpere cate un volum din seria „Ghid turistic” care era expusa langa masa unde vindea fata, fiindu-i cel mai la indemana. De fiecare data fata ii zambea si ii impacheta cartile, iar el mereu intorcea capul.

Intr-o zi insa isi facu curaj sa o invite in oras, dar nu avea puterea sa ii ceara asta verbal, asa ca se decise sa isi scrie intrebarea si numarul de telefon pe o hartie.

Isi cumparase penultimul volum din serie: „Madrid - ghid turistic”. Imediat ce fata se intorsese pentru a ii impacheta cartea, el ii strecoara pe masa biletul cu numarul sau de telefon si iesi in graba din librarie.

Peste doua saptamani, fata, nu l-a mai vazut pe la magazin, asa ca si-a facut curaj sa il sune si sa-l invite in oras ocazie cu care i-ar da si ultimul volum „Iasi – ghid turistic”. La telefon raspunse mama lui, iar printre lacrimi cu vocea tremuranda ii zice:

- Nu stii ? A murit ieri, a facut un atac de panica si a cazut de la....a urmat un moment de tacere cu exceptia plansului mamei sale

Mai tarziu, mama intra in camera fiului ei pentru a isi aduce aminte de el. Deschise dulapul pentru a ii admira hainele, iar pe raftul de sus era o multime de carti invelite. A luat un volum, si l-a despachetat, iar din el a cazut un bilet pe care scria: „ Paris e locul unde as vrea sa mergem pe St Germain de Pres in Café de Flore pentru a ne saruta prima data„ .

Emotionata mama incepu sa despecheteze fiecare volum din care cadea un bilet:

„Viena, aici vreau sa mergem sa vad primul meu concert filarmonic”

„Roma, aici vreau sa mancam o pizza in Piata Navona”

„Moscova, aici vreau sa ne oprim in fiecare statie de metrou si sa admiram galeriile de arta”

„Rio de Janiero, aici as vrea sa ma inveti sa dansez samba, iar pe urma sa ne pierdem in multime”

„Madrid, aici as vrea sa facem pentru prima oara dragoste si sa strig te iubesc”

„Iasi, aici in Piata Unirii, la apus de soare, as vrea sa imi ceri mana”

Viata, este conceputa din situatii zilnice, mai bune sau mai rele, intamplatoare sau nu, dar care ne alcatuiesc destinul, daca avem curajul sa actionam la timp si sa exprimam ceea ce simntim, pentru ca maine poate fi prea tarziu. Fii liber, SPUNE CE SIMNTI, nu te lasa condus de teama de reactie a celuilalt, pentru ca niciodata nu vei sti cand dragostea pleaca in cautarea ta, iar ea te va gasi daca ii vei spune DA.

P.S. m-am lasat de fumat, am avut ambitie.

WELCOME

2010-07-10T09:24:00.000-07:00

Mi-am reactivat blogul din dorinta de a impartasi cu voi unele stari, care se pot dovedi a fi comune pe parcurs, de a schimba impresii si idei, dar si de a deschide ferestrele mintii.

Am ales drept motto (pentru blog): "Un copil al libertatii" notiune pe care o voi argumenta pe larg intr-o postare viitoare, pentru simplu fapt ca sunt putini cei care mai stiu care este sau care a fost si care va ramane mereu "copilul din ei", iar libertatea pe care au avut-o s-a risipit treptat in timp datorita factorilor sociali.

Deocamdata va invit sa cititi mai jos, doua dintre postarile mele: "Joaca de-a timpul" si "Eram". Sper sa va faca placere si sa constientizati faptul ca in adolescenta cotidiana si nu numai notiuni ca "timpul risipit" sau "dragoste" sunt cuvinte de o importanta scazuta.

Eram

2010-07-10T07:03:00.000-07:00

Eram pentru tine un tu

Cum tu pentru mine un eu

Si ne iubeam simplu, frumos

Nici unul nu se credea zeu

Erai pentru mine semnul de intrebare

Cum eu pentru tine un punct

De unde nu se mai incepe nici o fraza

Eram unul pentru altul si floare si fruct

Eram ce nu voiai tu ca sa fii

Erai ce nu vroiam eu ca sa fii

Eram lacrima ta, tu plansul meu

Eram unul altuia si noapte si zi.

Joaca de-a timpul...

2010-07-10T05:50:00.000-07:00

Avem timp pentru toate.
Sa dormim, sa alergam in dreapta si-n stanga,
sa regretam c-am gresit si sa gresim din nou,
sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine,
avem timp sa citim si sa scriem,
sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris,
avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam,
avem timp sa ne facem iluzii si sa rascolim prin cenusa lor mai tarziu.
Avem timp pentru ambitii si boli,
sa invinovatim destinul si amanuntele,
avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident oarecare,
avem timp sa ne-alungam intrebarile, sa amanam raspunsurile,
avem timp sa sfaramam un vis si sa-l reinventam,
avem timp sa ne facem prieteni, sa-i pierdem,
avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa-aceea,
avem timp sa primim daruri si sa nu le-ntelegem.
Avem timp pentru toate.
Nu e timp doar pentru putina tandrete.
Cand sa facem si asta - murim.
Am invatat unele lucruri in viata pe care vi le impartasesc si voua !!
Am invatat ca nu poti face pe cineva sa te iubeasca
Tot ce poti face este sa fii o persoana iubita.
Restul ... depinde de ceilalti.
Am invatat ca oricat mi-ar pasa mie
Altora s-ar putea sa nu le pase.
Am invatat ca dureaza ani sa castigi incredere
Si ca doar in cateva secunde poti sa o pierzi
Am invatat ca nu conteaza CE ai in viata
Ci PE CINE ai.
Am invatat ca te descurci si ti-e de folos farmecul cca 15 minute
Dupa aceea, insa, ar fi bine sa stii ceva.
Am invatat ca nu trebuie sa te compari cu ceea ce pot altii mai bine sa faca
Ci cu ceea ce poti tu sa faci
Am invatat ca nu conteaza ce li se intampla oamenilor
Ci conteaza ceea ce pot eu sa fac pentru a rezolva
Am invatat ca oricum ai taia
Orice lucru are doua fete
Am invatat ca trebuie sa te desparti de cei dragi cu cuvinte calde
S-ar putea sa fie ultima oara cand ii vezi
Am invatat ca poti continua inca mult timp
Dupa ce ai spus ca nu mai poti
Am invatat ca eroi sunt cei care fac ce trebuie, cand trebuie
Indiferent de consecinte
Am invatat ca sunt oameni care te iubesc
Dar nu stiu s-o arate
Am invatat ca atunci cand sunt suparat am DREPTUL sa fiu suparat
Dar nu am dreptul sa fiu si rau
Am invatat ca prietenia adevarata continua sa existe chiar si la distanta
Iar asta este valabil si pentru iubirea adevarata
Am invatat ca, daca cineva nu te iubeste cum ai vrea tu
Nu inseamna ca nu te iubeste din tot sufletul.
Am invatat ca indiferent cat de bun iti este un prieten
Oricum te va rani din cand in cand
Iar tu trebuie sa-l ierti pentru asta.
Am invatat ca nu este intotdeauna de ajuns sa fii iertat de altii
Cateodata trebuie sa inveti sa te ierti pe tine insuti
Am invatat ca indiferent cat de mult suferi,
Lumea nu se va opri in loc pentru durerea ta.
Am invatat ca trecutul si circumstantele ti-ar putea influenta
personalitatea
Dar ca TU esti responsabil pentru ceea ce devii
Am invatat ca, daca doi oameni se cearta, nu inseamna ca nu se iubesc
Si nici faptul ca nu se cearta nu dovedeste ca se iubesc.
Am invatat ca uneori trebuie sa pui persoana pe primul loc
Si nu faptele sale
Am invatat ca doi oameni pot privi acelasi lucru
Si pot vedea ceva total diferit
Am invatat ca indiferent de consecinte
Cei care sunt cinstiti cu ei insisi ajung mai departe in viata
Am invatat ca viata iti poate fi schimbata in cateva ore
De catre oameni care nici nu te cunosc.
Am invatat ca si atunci cand crezi ca nu mai ai nimic de dat
Cand te striga un prieten vei gasi puterea de a-l ajuta.
Am invatat ca scrisul
Ca si vorbitul
Poate linisti durerile sufletesti
Am invatat ca oamenii la care tii cel mai mult
Iti sunt luati prea repede ...
Am invatat ca este prea greu sa-ti dai seama
Unde sa tragi linie intre a fi amabil, a nu rani oamenii si a-ti sustine parerile.
Am invatat sa iubesc
Ca sa pot sa fiu iubit, dar nu sunt...